joi, 7 aprilie 2011

Bomba de pe perete

Văd un tren...mă apropii de el,alunec printre şinele lui si-i ating călătorii...înlemniti. E un tren al morţii,călătorii lui sunt nişte cadavre intrate in putrefactie...in urma lui florile cireşilor se veştejesc pătate de viermii ce curg ca un râu infect de lavă ... moartea iradiază din el. E seara ...e mult prea seara pentru a o putea numi dimineaţă si mult prea dimineaţa pentru a o putea numi seara. Din vreme in vreme mai cade cate o picătură de sânge din ceasul care suferă tortura minutelor ce ne ucid pe noi asemeni unei otrave cu efect întârziat... Puţini dintre noi avem o bombă cu ceas in imediata apropiere ,dar toti avem un ceas cu bombă in faţa noastră...puţini însă ştim ce fir să tăiem pentru ca această bombă sa nu se declanşeze niciodată...firul albastru,sau firul roşu?eu le-am tăiat pe amândouă si m-am trezit călător clandestin intr-un tren care duce spre nicăieri...un călător ascuns sub vagonul restaurant unde spiritele morţilor benchetuiesc ... Le aud paşii ,le simt atingerea pe obraz...apoi mă desprind si constat că totul a fost un vis urât...cireşii încă au flori albe iar bomba e intactă pe peretele din camera mea. Acum pot sa mă trezesc,e destul de seara pentru a putea fi dimineaţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu